liber.

să călătoresc, să cunosc, să redau, să experimentez, sunt liber..

• 

nu am de ce să mă opresc, nu am de ce să îmi pun limite. cunosc prea puțin din lume. călătoresc de dragul străinilor, aventurilor. de dragul dorinței și satisfacției pe care o primesc când sunt pierdut prin mulțimea care aleargă, și eu, cu căștile în urechi, privesc și zâmbesc.

primesc liniște în suflet.

mă trezesc, îmi pregătesc lucrurile, plec. mă urc, cu atât entuziasm în mine aștept să văd semnul cu numele orașului unde trebuie să cobor. 6-7 ore pe drum, inconfortabil uneori, aștept să simt libertatea. îmi fac planul pe toata ziua. ajung. cobor. sunt fericit.

trăiesc în moment, nu doar cu simplitatea de a vizita. inventez diferite variante în mintea mea ca să îmi umplu golurile de pe raftul amintirilor din locul respectiv. libertatea m-a învaluit deja, deoarece oamenii sunt pierduți prin rutina lor și libertatea lor e mai greu de reaprins.

îmi pictez în minte arhitectura unică a caselor, structura pavajelor atât de simplă, dar în același timp parcă mai avansată. natura, care de multe ori încearcă din răsputeri să se potrivească cu modernul din jur, simte legătură și mă îmbrățișează prin ce are mai bun.

simt pasiunea de a cunoaște. simt dragostea care capătă amploare și curaj de a pătrunde printre străzile străine. fac o poză.

intru în cafenea, singur. în gând o melodie plină de amintiri și sentimente. inventez istorii întregi pe baza la ce văd. profit de moment. indiferent de vremea de afară, indiferent că mai așteaptă înca 2 persoane în spatele meu, pentru că încă mă gândesc ce să beau, eu sunt în lumea mea. simt conexiunea atât de puternică care mă învăluie și mă supune la o empatie fără limite și rațiune. radiez fiecare emoție. pun pauză, zâmbesc. aleg. plătesc. amestec. plec. nu mereu primesc un zâmbet înapoi.

apăs ▶️.

mă așez afară și analizez fiecare detaliu. zâmbetul de pe fața unei persoane uitându-se în telefon, anxietatea altei persoane care stă la coadă să plătească parcarea. rutina din ochii tinerilor în uniforma liceului la care merg. viața fiecăruia cum trece fără sens sau cu. caut. savurez… plouă. nu mă sperie, alții aleargă. mă bucur, sunt recunoscător, mă ridic, merg mai departe.

you can start flying just by starring at the sky.

m.d.

oameni încruntați, merg cu pas rapid. merg liniștit, mă încruntez și eu, chiar dacă șapca îmi apără fața de picături, vântul mă provoacă. într-un moment dat, liniște. vântul s-a oprit. nu mă mai împinge din spate. zâmbesc iarăși. nu mă grăbesc. mă urc în autobuz. cu căștile pe cap, mă simt într-o scenă tristă de film, punând capul pe geamul încă cu picături de la ploaie și uitându-mă la câte se întâmplă în exteriorul lumii mele. simt un impuls puternic din plămâni. ajung la destinație. cobor, spunând mulțumesc în limba respectivă. scot telefonul din buzunar, fac o poză. rog pe cineva să-mi facă o poză. îi fac și eu lui. ne cunoaștem. vorbim aceeași limbă, avem ceva în comun. fac o poza cu el, merg mai departe.

mă îndrăgostesc în oameni, în tot ce îmi apare în față. nu mă gândesc unde o să fiu peste o oră, nu trebuie să ajung nicăieri. admir. îmi petrec seara pe o stradă iluminată de becurile din casele oamenilor. fiecare trăiește în lumea lui. fiecare lumină este unică. îmi aprofundez gândul, zâmbesc.

noapte. obosit, merg spre stație. aștept ora. mă gândesc. tristețea mă învăluie, dar o doboară fără milă o melodie numită human emotion. încerc să dorm. nu pot. ajung acasă. abia așteptam să mă culc. adorm.

o zi. încărcat pe vreo 23. mă împărtașesc cu emoție. îmi fac curat în minte. plănuiesc următoarea.